Care este gradul de armonizare internă cu politica de dezvoltare a UE?
Cum pot fi catalogate efectele europenizării din domeniul dezvoltării regionale?
Care este răspunsul românilor: de adaptare reală sau numai formală, de inerţie, de conformare la structurile europene, copierea unor părţi din această politică comunitară numai la insistenţele europenilor etc?
Aştept comentariile şi discuţiile voastre pe această temă!
4 comentarii:
În ansamblu, consider că gradul de armonizare internă cu politica de dezvoltare a UE poate fi tradus în termenii unei adaptări treptate, cu lungi perioade de inerţie.
Susţin acest lucru deorece răspunsul românesc de adaptare în domeniul politicii regionale s-a realizat, mai ales în perioada de pre-aderare la structurile europene, prin adoptarea unui cadru legislativ formal care să reglementeze dezvoltarea regională în România, dar această evoluţie -de adaptare formală- nu a fost însoţită de un proces de delegare de competenţe de la nivel central, la nivel regional şi local. Unele proiecte au fost chiar catalogate ca fiind subversive şi periculoase pentru unitatea statului, ceea ce a condus la stagnarea implementării acestei politici până în 2004.
Pot spune că efectele europenizării în domeniul politicii regionale în România sunt prezente, dar modeste. De argumente nu mai e nevoie, uitaţi-vă în jur şi fără prea multe argumente ne putem da seama de stadiul acestei politici:
- întreaga politică de detvoltare regională a pornit de la presiunile oficialilor europeni, chiar şi legislaţia e şubredă, neincluzând toate recomandările Comisiei Europene (împărţirea României în cele 8 regiuni de dezvoltare conform NUTS este una provizorie, urmând a fi modificată conform nevoilor reale după aderarea ţării noastre la UE, ori a trecut mai bine de un an şi nimeni nu ia în discuţie această problemă)
- modelul adoptat de împărţire a regiunilor din România nu respectă un model istoric, conturat de sute de ani şi care şi-a demonstrat eficienţa
- demersurile pentru crearea unor regiuni istorice, viabile din punct de vedere economic şi omogene cultural este în stand by
- nu există o delegare a autorităţii la nivel regional
- nivelul local este scos aproape din orice ecuaţie
- utilizarea neeficientă a Fondurilor Structurale şi de Coeziune sau chiar nefolosirea lor, proasta gestiune a acestora tot de la centru
- nedistribuirea corectă a fondurilor comunitare în funcţie de trebuinţele regiunilor slab dezvoltare
- Constituţia României nu prevede nici măcar o aluzie la existenţa şi administrarea regiunilor de dezvoltare regională etc. etc. etc. etc.
Şi exemplele pot continua.
Sunt de acord cu persoana care a scris primul comentariu. Politica de dezvoltare regională doar există, însă nu-şi face simţită prezenţa în vieţile oamenilor. În economia naţională prea puţin putem să-i vedem urmele. În următorii 10 ani nu întrevăd vreo schimbare în bine. Eventual, cei din UE să ne tragă de urechi.
Susţin ideea de mai sus. Însă nu cred că o să dureze atât până la o schimbare -în bine sau în rău- UE va sista din plăţile pentru FS încă din acest an, iar sancţiunile pentru neabsorbţia lor nu vor constitui o piedică majoră pentru politicienii de astăzi preocupaţi de alegerile prezidenţiale de urmează.
Trimiteți un comentariu